0g0eq1hhwAlbert Pike s-a născut în Boston la data de 29 decembrie 1809, într-o familie de șase copii. Tatăl sau pe nume Benjamin iar mama Sarah Andrews Pike. A studiat la Harvard și mai târziu a lucrat ca Brigadier-General în Armata Federativă. După Razboiul Civil, Pike a fost acuzat de tradare și incarcerat. Președintele mason Andrew Johnson la data 22 Aprilie 1866 l-a eliberat și ziua urmatoare a avut o întâlnire personala la Casa Alba. În data 20 iunie 1867, oficialii Ritului Scoțian i-au conferit Președintelui Johnson gradele de la 4 până 32 ale Francmasoneriei.Despre Pike se spune ca era un geniu, putand sa citeasca si sa scrie in 16 limbi diferite. Vis-a-vis de toate aceste lucruri pozitive de-a lungul timpului s-au auzit si zvonuri de plagiat, în decursul vieții a fost poet, filosof, soldat, umanist si filantrop. Mason de grad 33 fondator și reformator al Ritului Scotin Antic și Acceptat, deținând funcția de Mare Comandor al Francmasoneriei Americane din anul 1859 pana in data mortii sale 1891.

Faptul că Albert Pike este și autorul lucrării “DOGMĂ ȘI RITUAL”, bază a Ritul Scoțian Antic și Acceptat al Masoneriei Universale, este speculat în mod neavenit în sensul că masoneria ar avea un caracter “satanist”.

Despre francmasoneria Albert Pike sustinea in lucrarea sa “DOGMĂ ȘI RITUAL” ca: Francmasoneria are două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoașterea sa fiind rezervată doar Maeștrilor…, iar cealaltă este publică…

rtwznt0nConstantin Mavrocordat – S-a născut la 27 februarie 1711 la Constantinopol și a fost fiul lui Nicolae Mavrocordat, fiind crescut în țară.A fost căsătorit de două ori:
în 1728 cu Smaranda Cantacuzino, decedată în 1730;
în 1732 cu Ecaterina Rosetti, cu care a avut trei fii.A fost un om învățat ca și tatăl său și era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Domnia a obținut-o fiind ales de boieri. După două domnii scurte în Țara Românească, a fost mutat în Moldova și unde, pentru a-și recâștiga tronul pierdut, contrar firii sale, a trebuit să mărească dările ca să-i poată cumpăra pe turci.

Reîntors în Țara Românească în 1735, a început să facă reforme, influențat fiind și de reformele austriece din Oltenia. Desființează unele impozite indirecte, ca „văcăritul” și „pogonăritul” și introduce o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 „sferturi”. Îi eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova (În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână). Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr (60 la un boier mare) de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului și de scutirea de orice bir pentru visterie. În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins.
În același an, 1735, la un an de la aprinderea luminilor primei loji masonice autohtone de către secretarul său, Anton Maria del Chiaro, fondează la Iași, Loja Moldova.[1]

În urma războiului ruso – turco – austriac (1736 – 1739), înlăturând diversele combinații ale puterilor, obține reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739.

Toate aceste reforme le aplică și în Moldova, atunci când este numit domn.

În timpul domniilor avute, a căutat să îmbunătățească starea supușilor. A fost domnul care a suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749).

S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește.

În 1769, în timpul ultimei domnii (în Moldova), pe când Rusia se afla în război cu Poarta Otomană, Constantin Mavrocordat cade prizonier și este ucis de un soldat rus. Totuși a fost înmormântat cu onorurile cuvenite unui domn.

rtwznt0nhgConstantin Moroiu (13 februarie 1837 – 27 aprilie 1918) nepot al profesorului Costache Moroiu de la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, pionier al învățământului național, a fost un ofițer al Armatei Regale, cu gradul de căpitan. A participat la Războiul Ruso-Turc împotriva Imperiului Otoman. A fost unul dintre cei mai de seamă masoni din România și de asemenea un foarte activ filatelist.

Constantin Moroiu a marcat istoria modernă a României și a Masoneriei Naționale, fiind părintele și fondatorul primei Mari Loji din România. Fratele său George Moroiu a fost și el un cunoscut mason. Maria și Elena Moroiu, fiicele sale, au fost inițiate în Loja Steaua Sudului din Mangalia, în 1883, fiind primele femei din România inițiate în masonerie.

Primul contact oficial cu masoneria a avut loc pe 1 iunie 1859 (Loja Steaua Dunării din București). În iunie 1875 primește Gradul de Maestru Mason, iar pe 1 februarie 1877 părăsește Loja Heliopolis din București.

Pe 11 octombrie 1878 reactivează Loja Steaua Dunării (sub jurisdicția Marelui Orient Lusitan). În perioada 1878-1880 este Maestru Venerabil al Lojii Seaua Dunării. În 1880 primește Gradul 31, iar în luna mai a aceluiași an este ales Mare Sapient al Capitolului Steaua Dunării.

Constantin Moroiu reunește cea mai mare parte a lojilor românești aflate, până atunci, în obediențe strâine: franceză, italiană, germană, portugheză etc. și la 8 septembrie 1880, constituie Marea Lojă Națională Română.

Din 1880 și până în 1911 este Mare Maestru și Suveran Mare Comandor. În 1881 a fondat Supremul Consiliu de Rit Antic Primitiv Orient de Memphis. În același an fondează și Supremul Consiliu pentru România.

Pe 5 iulie 1882 devine Membru de Onoare al Lojii Fratellanza Universale din Pisa, Italia. Pe 22 noiembrie 1882 fondează Marele Capitol Royal Arch. Călătorește în Belgia și Franța unde stabilește legături cu Supremele Consilii. În 1883 devine Mare Maestru de Onoare al Supremului Mare Consiliu General de Misraim din Statele Unite ale Americii. În 1883 și 1905 devine garant al Suveranului Sanctuar al Marii Britanii și Irlandei în Suveranul Sanctuar din România. În aceeași perioadă este ales garant de amiciție al Supremului Consiliu din Jurisdicția de Nord a Statelor Unite ale Americii și al Supremului Consiliu pentru Mexic în România. În 1883 devine garant de amiciție al Marii Loji a Franței și Marelui Orient al Spaniei în România. În același an primește și titlul de Membru de Onoare al Lojii La Verita din Luca, Italia (sub jurisdicția Supremului Consiliu al Italiei).

În 1886 se fondează Loja Constantin Moroiu din Cairo, Egipt. În ianuarie 1899 promulgă noua Constituție Masonică, iar în 1904 participă la Congresul Masonic din Bruxelles, Belgia. În 1905 devine garant de amiciție al Supremului Consiliu din Scoția în România. În 1905 și 1914 este ales garant de amiciție al Marilor Loji din British Columbia, Canada, Peru și Franța în România.

În anul 1914, Constantin Moroiu este ales garant de amiciție în România pentru Marea Lojă a Franței, Marea Lojă din Jawa, Marea Lojă din Venezuela, Marele Orient al Spaniei, Supremul Consiliu din Belgia și Supremul Consiliu din Cuba.

Devine membru de Onoare în Loja Egyptian Nr. 2 (Manchester, Marea Britanie), Loja Perseverenza (Masso, Italia), Loja Ciro Mentoli (Borgo, Italia) și Il Leone di Caprera (Rio dell’Elba, Italia).

christian-tellCRISTIAN TELL (1802-1884) a fost un cunoscut politician şi general român. Împreună cu Ion Ghica şi Nicolae Bălcescu a pus bazele societăţii secrete Francmasonice Frăţia care a fost motorul revoluţiei de la 1848.Christian Tell s-a născut la Braşov în ianuarie 1802. Şi-a făcut studile la Colegiul Sfântu Sava din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Lazăr şi Ion Heliade Rădulescu. A fost atras de o carieră militară şi s-a înrolat în forţele armate ale Imperiului Otoman. A luptat în războiul ruso-turs din 1828-1829 şi a obţinut gradul de căpitan. Apoi s-a înrolat în armata Ţării Româneşti proaspăt înfiinţată unde a avansat până la gradul de general.Calităţile sale de strateg militar aveau să fie extreme de utile în 1843 când împreună cu Ion Ghica şi Nicolae Bălcescu a pus bazele societăţii secrete Frăţia considerată o precursoare a Masoneriei din România. Această societate a fost unul din motoarele revoluţiei de la 1848 şi a susţinut puternic şi alegerea deputaţilor masoni pentru Divanul ad-hoc.

În Revoluţia paşoptistă Christian Tell a mobilizat trupe care au sprijinit revoluţionarii din Ţara Românească. A fost supranumit „sabia revoluţiei“. A participat la Proclamaţia de la Islaz şi a fost printre cei cinci membri ai primului guvern de după revoluţie.

După înăbuşirea Revoluţiei de la 1848 a fost exilat pe insula Chios. Împreună cu Ion Heliade Rădulescu şi Nicolae Golescu a încercat să reorganizeze emigraţia românească (aripa moderată), intrând uneori în conflict cu aripa radicală (Brătienii, C.A. Rosetti, Ion Ghica).

Christian Tell s-a întors din exil în 1857. A fost participant activ (deputat, coordonator al Comisiei Centrale de la Focşani) în mişcarea unionistă, care a dus la dubla alegere ca domnitor în 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza şi la înfiinţarea statului unitar român. A fost de mai multe ori ministru, între 1862 şi 1876. Christian Tell a murit în 1884 la Bucureşti.

Nicolae_BalcescuNICOLAE BALCESCU ( 1819 -1852) a fost un istoric, scriitor, revolutionar si Francmason roman.Nascut in Bucuresti, intr-o familie de mici boieri, era fiului pitarului Barbu sin Petre si al “serdaresei” Zinca Petreasca-Balcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originara din Balcesti, Valcea, in locul celui al tatalui, Petrescu. Tatal lui Nicolae Balcescu a murit in anul 1824. Nicolae Balcescu avea doi frati: Costache si Barbu, precum si doua surori: Sevasta si Marghioala. Intr-un alt document se mai pomeneste si de o alta sora: Eleni.Studiaza la Colegiul Sfantul Sava, incepand cu 1832, fiind pasionat de istorie, avandu-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, intre altii, pe Ion Heliade Radulescu. La 19 ani intra in armata, iar in 1840 participa, alaturi de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Nationalul, la conspiratia Filipescu, care este descoperita si este inchis la Manastirea Margineni, unde a ramas doi ani, pana la 21 februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica si venirea lui Bibescu .

Dupa ce este eliberat infiinteaza impreuna cu Ion Ghica si Christian Tell o organizatie secreta Francmasonica denumita Fratia, calatoreste prin toate teritoriile locuite de romani: Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum si prin Franta si Italia si studiaza istoria, fiind editor, alaturi de August Treboniu Laurian, la o revista istorica numita Magazin istoric pentru Dacia, care a aparut incepand cu 1844. In Franta se va implica in revolutia din februarie 1848, dar inspirat de aceasta revolutie se intoarce la Bucuresti pentru a participa la revolutia din 11 iunie, fiind timp de doua zile ministru de externe si secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revolutionari. Va fi de partea liberalilor, dorind improprietarirea taranilor si vot universal.

Fiind arestat pe 13 septembrie 1848 de autoritatile Imperiului Otoman care au inabusit revolutia, reuseste sa evadeze, plecand in Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autoritatile habsburgice. In primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena si ajunge in Constantinopol. Apoi, la Debretin, se intalneste cu Lajos Kossuth, conducatorul revolutiei maghiare, incercand un aranjament “pacificator” intre revolutionarii romani transilvani si cei maghiari. Lajos Kossuth ii face lui Balcescu o impresie buna, el este de acord cu “proiectul” revolutionarului roman. La 2 iulie 1849 se gaseste la Pesta, unde este semnat “proiectul de pacificare”, un acord romano-maghiar cu revolutionarii unguri. Avram Iancu si revolutionarii sai se declara de acord sa ramana neutri fata de actiunile militare ale maghiarilor, acestia insa nu isi respecta promisiunile si se ajunge din nou la conflict. In acelasi timp insa trupele imperiale contrarevolutionare habsburgice si ruse intra in Transilvania si revolutia maghiara condusa de Kossuth este infranta.

Ca istoric, marea sa opera a fost “Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o in exil, incepand cu 1849, ramasa in manuscris si publicata de Alexandru Odobescu, in 1861 – 1863.

Se exileaza la Paris, unde incearca sa coaguleze fortele revolutionare europene aflate in exil, pentru intemeierea unei confederatii europene. Cu un pasaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, “au nom de Sa Majesté l’Empereur des Ottomans”, in primavara lui 1852, pleaca la Constantinopol, de aici, la Galati si incearca sa patrunda in Tara Romaneasca, insa autoritatile nu-i permit, desi era bolnav si voia sa o vada pe mama sa, care era in varsta si bolnava. Medicii ii sfatuiesc sa se stabileasca in Italia, unde clima e mult mai blanda. Trece prin Malta, Napoli si se stabileste la Palermo, in Sicilia, la hotelul “Alla Trinacria”. Moare la Palermo de tuberculoza la varsta de 33 de ani. In anul 1977, Cantemir Riscutia a facut parte dintr-o delegatie romana plecata la Palermo pentru a descoperi locul in care se spunea ca ar fi inmormantat Balcescu. Totul pornise de la marturia unui marinar, care credea ca trupul romanului mort in exil se afla in galeria de mumii a calugarilor capucini. Riscutia a analizat 2.000 de schelete, dar nici unul nu se potrivea trasaturilor lui Nicolae Balcescu. Intr-un final, au aflat ca romanul fusese inmormantat intr-un osuar de onoare al capucinilor, loc sigilat in urma unei epidemii de holera. Trupul lui Nicolae Balcescu nu a mai fost scos la lumina.

Ideologia comunista romaneasca, sprijinindu-se pe unele lucrari ale lui Karl Marx, il considera pe Nicolae Balcescu drept un inaintas al acesteia. De aceea, pe biletele bancare romanesti, de 1.000 de lei, editia 1950, precum si pe cele de 100 de lei, editiile 1952 si 1966, a fost gravata imaginea lui Nicolae Balcescu. Peste 10 localitati rurale, precum si strazi din Romania comunista au primit numele lui Nicolae Balcescu, in memoria revolutionarului pasoptist.

Iata un exemplu de caracterizare facuta de catre ideologia comunista lui Nicolae Balcescu: “Nicolae Balcescu este figura cea mai luminoasa a revolutiei de la 1848. E tipul revolutionarului care, intelegand mersul istoriei, si-a dat seama ca adevarata revolutie trebuie sa se sprijine pe forta poporului, sa-i exprime nazuintele si drepturile. Bolnav de ftizie, avand de indurat lipsurile si greutatile exilului, in preajma ultimei sale calatorii spre tarmurile cu clima blanda ale Mediteranei, unde isi va da sfarsitul, Nicolae Balcescu ne apare in acest portret cu fruntea vasta de ganditor, dominata de focul privirii, cu ochii mari, patrunzatori, care exprima o adanca viata interioara.

ION-HELIADE-RADULESCUION HELIADE-RADULESCU (1802 – 1872) a fost un scriitor, filolog, om politic si Francmason roman, membru fondator al Academiei Romane si primul sau presedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura romana prepasoptista.Dupa obiceiul si in spiritul vremii, Ion Heliade Radulescu invata limba greaca, inainte de a invata sa citeasca romaneste din lucrarea Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. Negruzzi, in Moldova). In 1818, el devine elevul lui Gh. Lazar, caruia ii va urma la conducerea scolii de la “Sf.Sava”. Este membru activ al asociatilor culturale din epoca: “Societatea Literara” (din 1827), “Societatea Filarmonica” (din 1833), intemeietor al presei din Tara Romaneasca: Curierul Romanesc (1829) si Curierul de ambe sexe (1837), tipograf, editor, poet, prozator, critic. In 1846, Heliade propune planul unei “biblioteci universale”, menita sa inzestreze cultura noastra cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor, intreprindere uriasa, ce depasea cu mult chiar puterile unei generatii, oricat de ambitioase.

ION-GHICAION GHICA (1816-1897) a fost o personalitate marcanta a celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea, academician, autor, diplomat, matematician, om politic si pedagog roman de origine aromana, prim-ministru al Romaniei de doua ori, intre 1866 si 1867, respectiv intre 1870 si 1871, presedintele Academiei Romane de patru ori (1876 – 1882, 1884 – 1887, 1890 – 1893 si 1894 – 1895).Nascut in Familia Ghica, fiu al logofatului Dimitrie Ghica, educat in Bucuresti si in vestul Europei, a studiat ingineria si matematica la Paris intre 1837 si 1840.S-a reintors in Moldova, unde a facut parte din conspiratia din 1848, care dorea o uniune a Tarii Romanesti si Moldovei, sub un print autohton, Mihail Sturdza.In Tara Romaneasca, impreuna cu Nicolae Balcescu si Christian Tell, a pus bazele societatii secrete Francmasonice Fratia – care a fost motorul revolutiei de la 1848.Conspiratia esuand, Ion Ghica devine lector de matematica la universitatea fondata de Sturdza la Iasi.

Apoi, in numele guvernului revolutiei, s-a mutat la Bucuresti, apoi la Constantinopol pentru a negocia cu guvernul turc. Cat timp a fost acolo a fost numit Bey al Samosului (1853 – 1859), unde a reusit sa starpeasca pirateria, in floare in acea insula.

In 1859 dupa unirea Moldovei si Tarii Romanesti a fost chemat de Alexandru Ioan Cuza sa se intoarca si devine prim-ministru in timpul lui Cuza si apoi in timpul lui Carol I al Romaniei. Natura sa nelinistita il va face sa faca parte din miscarea anti-dinastica din 1870 – 1871.

In 1881, a fost numit ministru roman la Londra si va avea aceasta functie pana in 1889. Moare pe 7 mai 1897 in Ghergani.

In afara de distinctia in politica, Ion Ghica a obtinut si o reputatie literara prin ale sale Scrisori catre Alecsandri, prietenul sau de o viata, scrise la Londra si descriind vechea stare a societatii romanesti care disparea repede. A fost si autorul unor scrieri relativ cunoscute in timpul sau, precum ar fi: Amintiri din pribegie in 1848 si Convorbiri Economice. A fost primul care a sustinut aparitia unei industrii si al unui comert national.

VASILE-ALECSANDRIVASILE ALECSANDRI (1818 sau 1821-1890): scriitor si om politic. Participa la Revolutia de la 1848, la unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, in 1859, indeplinind apoi mai multe misiuni diplomatice in Italia si Franta (1859), respectiv la Paris (1885-1890). A condus revista Romania Literara (1855) si a publicat prima culegere de poezie populara romaneasca “Poezii poporale. Balade. Cantice batranesti”(1853). A fost membru fondator al Societatii Literare Romane (1867), apoi membru de onoare al Societatii Academice Romane (1871). In 1857 era membru al unei loji francmasonice din capitala Moldovei.

ION-C.-BRATIANUION C. BRATIANU (1821-1891), om politic. Fratele lui Dumitru C. Bratianu. De mai multe ori ministru si prim-ministru. Participa la Revolutia de la 1848, face parte din Divanurile Ad-hoc (1857), este membru al Partidului Liberal (din 1860) si fondator al Partidului National Liberal (1875), ministru de Finante (1866), de Interne (1867, 1876) si de Razboi (1867), prim-ministru (1881). A avut un rol important in orientarea politicii externe romanesti catre Puterile Centrale. Membru de onoare al Academiei Romane (1885). Initiat in francmasonerie in 1846 la Paris, in Loja “Ateneul Strainilor”; tot aici se afiliaza Lojii “Trandafirul Perfectei Taceri”, in care i se acorda, la 14 iulie 1847, gradul de Maestru. In 1848 era afiliat Lojii bucurestene “Fratia”, dupa care se reintoarce la Paris, unde va fi arestat dupa cativa ani pentru aparticipare la atentatul impotriva lui Napoleon al II-lea. Se intoarce la Bucuresti si fondeaza, in 1857, alaturi de alti frati reveniti si ei din exil, Loja “Steaua Dunarii”. A participat la actiunea de inlaturare de la conducerea tarii a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

SIR-WINSTON-LEONARD-SPENCER-CHURCHILLSIR WINSTON LEONARD SPENCER CHURCHILL (1874-1965), om politic britanic. Începand din 1906 a fost de mai multe ori din ministru si de doua ori prim-ministru al Marii Britanii (1940-1945 si 1951-1955). Unul dintre initiatorii coalitiei antihitleriste. Dupa infrangerea statelor fasciste in cel de-al doilea razboi mondial a fost unul dintre inspiratorii razboiului rece. Pentru opera sa principala, Memorii asupra celui de-al doilea razboi mondial, a primit Premiul Nobel pentru Literatura in 1953.

RENEE-DESCARTESRENEE DESCARTES (1595-1650): filozof si savant francez,unul dintre intemeietorii filozofiei epocii moderne. Autor al vestitei teze Dubito,ergo cogito; cogito, ergo sum (Ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist) care demonstreaza ca pentru el criteriul adevarului se afla in ratiunea insasi, in evidenta, claritatea si distinctia cunostintelor noastre. A facut descoperiri epocale in matematica si fizica,a pus bazele geometriei analitice, a introdus printre primii notiunile de marime variabila si pe aceea de functie, a descoperit legea refractiei luminii si a formulat legea conservarii impulsului. Cavaler rosicrucian.

BENJAMIN-FRANKLINBENJAMIN FRANKLIN (1706-1790): fizician, filozof, economist si om politic american. Nascut intr-o familie franceza cu 14 copii, a fost autodidact, studiind singur latina, limbile la moda in acea vreme (engleza si germana) si mai ales stiintele fizice. La 23 decembrie 1747 inventeaza paratrasnetul, iar la 22 august 1772 devine membru asociat al Academiei de Stiinte din Paris. In 1776 a fost unul dintre redactorii Declaratiei de Independenta a S.U.A. In 1778, la Versailles, a fost recunoscut oficial de Ludovic al XVI- lea ambasador al Statelor Unite, prilej cu care i-a facut cadou portretul sau ornat cu 400 de diamante.In 1731 a fost initiat francmason in loja Sf. Ioan din Philadelphia. In anul 1734 tipareste prima editie americana a Constitutiilor lui Anderson din 1723. In acelasi an, 1734, devine Mare Maestru Provincial de Pennsylvania, dupa cum se mentioneaza in 1760 in registrele Marii Loji a Angliei (Marea Loja Provinciala de Pennsylvania ramane obedienta fata de Marea Loja a Londrei pana in anul 1778). Personalitate extrem de complexa, se implica in viata comunitatii creand un corp de pompieri, un spital public, o biblioteca de imprumutat carti, precum si Universitatea din Pennsylvania. In 1743 a fondat prima societate savanta din coloniile americane, American Philosophical Society.Ca fizician a avut numeroase contributii in electrostatica, a inventat lentilele bifocale si paratraznetul.

Ca francmason considera ca autonomia masonica precede si acompaniaza independenta politica.

Din 1757, timp de 17 ani, a sustinut in metropola britanica interesele americane. Apoi a prezentat in Franta cauza insurgentilor obtinand asistenta financiara si militara. Este unul dintre semnatarii Declaratiei de Independenta din 4 iulie 1776 a celor 13 state americane, precum si al altor documente fondatoare ale republicii americane.

In plan masonic, trebuie remarcata alegerea sa, in mai 1779, ca Maestru Venerabil al celebrei loji Neuf Soeurs din Paris, al carei membru era si Ilustrul Voltaire. Veneralatul sau, pana in 1781, a fost marcat de importanta tinutelor cu caracter cultural, literare, artistice si stiintifice. Totodata, ca Venerabil, a incitat loja Neuf Soeurs sa sustina prin toate mijloacele cauza americana.

In 1785 se reintoarce in Statele Unite iar in 1790 decedeaza la Philadelphia. Lunga si importanta sa cariera masonica se inscrie ca un angajament total pentru infaptuirea idealurilor Epocii Luminilor si ale francmasoneriei, pentru libertatea politica, a cuvantului si religioasa.

SEVER-FRENTIUSEVER FRENTIU – S-a nascut in anul 1931, la Sacuieni, judetul Bihor. A urmat cursurile Institutului de Arte din Cluj. In 1961 devine presedintele filialei Uniunii Artistilor Plastici din Arad. A avut numeroase expozitii de grafica si pictura in tara si in strainatate. A semnat scenografia mai multor spectacole la Teatrul Mare din Arad, Teatrul Ion Creanga, Teatrul Tandarica, Teatrul Mic, Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra” si Teatrul Evreiesc, Teatrul National, Studioul de film Buftea din Bucuresti, precum si la teatre din Ungaria si Norvegia, Elvetia, Canada. A realizat vitralii pentru Palatul Foisor (Sinaia), Casa de Oaspeti (Olanesti), Palatul Cotroceni si Biserica Luterana din Bucuresti.Este initiat in Franc-Masonerie in 1992. In 1993, participa la ceremonia de reaprindere a luminilor Marii Loji Nationale a Romaniei. In 1994 devinee Maestru Venerabil al Lojii Nomine, iar in anul 1995 este ales Mare Maestru al Marii Loji Nationale din Romania. In 1996, realizeaza impreuna cu Ilustrul Frate Vladimir Boanta unirea masonica din Romania.A trecut la Orientul Etern in anul 1997.

“L-am cunoscut foarte bine pe Marele Maestru Sever Frentiu. Un om mare. Daca n-ar fi murit, ar fi ajuns unul dintre marii Mari Maestri. El intelesese intr-adevar totul. Pacat ca s-a dus atat de repede.” (Ilustrul Frate Robert Heyat, Membru al Marii Loji din Washington DC).

JOHANN-WOLFGANG-GOETHEJOHANN WOLFGANG GOETHE (1749-1832), poet, scriitor, ganditor si om de stiinta german. Opera sa stiintifica si gandirea sa etica si estetica detin un loc de seama in istoria gandirii progresiste. O puternica influenta asupra formatiei sale intelectuale a avut-o J.G. Herder (si el mason). Din 1775 s-a instalat la Curtea din Weimar, unde a fost prim-ministru. Exponent al Miscarii “Sturm und Drang”. Principalele sale lucrari analizeaza dialectica naturii (Introducere in teoria culorilor, metamorfoza plantelor, introducere in anatomia comparata), revolta omului de geniu impotriva legilor sociale si a divinitatii (Prometeu), viata sentimentala (Suferintele tanarului Werther), evolutia procesului de formare a personalitatii (Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister). Poemul dramatic Faust (1808) este considerat sinteza creatiei sale si una dintre operele reprezentative ale omenirii, prin ilustrarea luptei eroului principal aflat mereu in cautarea tragica a adevarului. Geniul lui Goethe se remarca si in alte poeme (Elegiile romane, Hermann si Dorothea), romane (Afinitatile elective), drame (Ifigenia in Taurida, Egmond, Torquato Tasso), care pun in evidenta unicitatea si multilateralitatea personalitatii sale. Initiat la 23 iunie 1780 in Loja “Amalia zu den drei Rosen” din Weimar. Deja loja din Frankfurt la care aderase tatal iubitei lui – Lili Schonemann – ar fi vrut sa-l primeasca printre membri. In autobiografia sa Dichtung und Wahrheit, Goethe scria mai tarziu: “Loja masonica din Frankfurt, respectabila si solid fondata, careia eu ii cunosteam membrii cei mai influenti, gratie legaturii mele cu Lili, ma invita discret sa ma unesc cu ea. Dar, dintr-un sentiment de independenta care mai tarziu mi-a aparut ca o nebunie, nu am acceptat aceasta idee.” La 24 iunie 1781 devine Companion, iar la 2 martie 1782 – Maestru. Initierea in Francmasonerie ii permisese sa devina el insusi, dupa cum chiar el se exprimase. La 11 februarie 1783 adera la Ordinul Iluminatilor, ale carui idealuri – intelepciune, forta, frumusete .- erau tot masonice. Daniel Beresniak este de parere ca “modul simbolic de abordare practicat de Francmasonerie este vizibil in toata opera lui Goethe”. A scris o serie de poezii inspirate din viata lojilor, reunite in volumele Loghe si Symbolum. De asemenea, s-a exprimat critic cu privire la unele rataciri ale Francmasoneriei din timpul sau: “Francmasoneria este un stat in stat si a o introduce acolo unde inca nu exista nu este deloc recomandabil”.”Licht, mehr Licht!” (“Lumina, mai multa lumina!”), sunt ultimele cuvinet ale lui Goethe, rostite pe patul de moarte, la 22 martie 1832. Semnificatia lor este controversata. Unii dau acestor vorbe sensul propriu. In cele din urma clipe ale vietii, marele scriitor german, simtind in fata ochilor o incetosare, o negura, a cerut sa se faca mai multa lumina. Altii, dimpotriva, acorda acestui mehr Licht sensul figurativ de mai multa cultura, mai multa stiinta, mai mult adevar. Si cu acest ultim inteles sunt citate de obicei vestitele cuvinte ale lui Goethe.

BOGDAN-PETRICEICU-HASDEUBOGDAN-PETRICEICU HASDEU (1838-1907) scriitor, lingvist, folclorist si istoric. Membru al Societatii Academice Romane si vice-presedinte al Academiei Romane in perioada 1885-1906. Nu se cunosc data si locul initierii sale. Urmatoarele cuvinte, care ii apartin, pot fi considerate relevante in ceea ce priveste aderenta sa la Ordin: “Ce este Romanismul? El este pentru noi prima conditiune ca sa putem iubi Umanitatea. El este pentru noi prima conditiune ca sa putem iubi Libertatea. El este pentru noi prima conditiune ca sa putem iubi Adevarul. Romanismul este Umanitate, Libertate si Adevar.”
HORIA-HULUBEIHORIA HULUBEI (1896-1972), fizician. Îsi sustine dectoratul la Paris, dupa care este asistent (1936) pâna la profesor si rector al Universitatii din Bucuresti. A descoperit elementul 87 din tabelul lui Mendeleev, pe care l-a botezat, în amintirea provinciei sale, Moldavium. A elaborat lucrari de spectroscopie, fizica particolelor elementare si fizica nucleara, organizând primele cercetari românesti în domeniul fizicii atomice. Membru corespondent (1937) si membru titular (1946) al Academiei Române. Nu se cunosc (înca) locul si data initierii sale. În decembrie 1944 facea parte, alaturi de generalul Pandele si jurnalistul N.D. Cocea, din Comitetul care a hotarât convocarea Conventului privind reaprinderea luminilor masonice în România. În perioada 1945-1948 a fost “membru al Comitetului de reorganizare si conducere a Francmasoneriei progresiste române, acceptata si controlata de Partidul Comunist” (Horia Nestorescu-Balcesti).
JOSEPH-RUDYARD-KIPLINGJOSEPH RUDYARD KIPLING (1865-1936), poet si romancier englez. Opera sa reprezinta un elogiu adus curajului si actiunii umane. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1907. Gandirea masonica a lui Kipling este ilustrata in faimosul sau poem “Loja Mama”, precum si in unele fragmente din lucrarile sale.
MIHAIL-KOGALNICEANUMIHAIL KOGALNICEANU (1817-1891), istoric, scriitor, publicist si om politic. Studii la Luneville si Berlin. Profesor de istorie nationala la Academia Mihaileana (1843). In cuvantul de deschidere la acest curs a afirmat printre primii ideea potrivit careia cunoasterea istoriei patriei este o chezasie a afirmarii nationale. Nu a participat direct la Revolutia de la 1848, dar a fundamentat, prin ideile sale, doctrina pasoptista. A fost de mai multe ori ministru: de Interne, de Externe si prim-ministru. Si-a legat numele de secularizarea averilor manastiresti si de reforma agrara infaptuite pe vremea principelui mason A.I. Cuza, si de actul proclamarii independentei de stat a Romaniei (9 mai 1877), pe timpul principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (si el mason). A fost printre primii membri alesi ai Academiei Romane (1868). Inca din 1844 era Venerabilul unei loji bucurestene.
TITU-MAIORESCUTITU MAIORESCU (1840-1917), critic literar, estetician si om politic. Absolva, ca sef de promotie, Academia Theresiana din Viena (1851-1858), continuandu-si studiile la Berlin si Giesen, unde obtine licenta in litere si filosofie (1860), la Sorbona si licenta in drept (1861). Reintors in patrie, obtine un post in magistratura la Tribunalul de Ilfov (1862), apoi va fi profesor universitar de istorie, filozofie si logica la Iasi si la Bucuresti. In 1863 a fondat la Iasi Societatea literara “Junimea”. In urma unui proces de imoralitate, este suspendat din invatamant in 1864, dar intra in avocatura si din nou in invatamant (1865), de unde va fi demis iar in 1868. Regalist si conservator, intra in politica si este ales deputat (1874), ocupand succesiv urmatoarele portofolii ministeriale: al Cultelor (1874-1876), agent diplomatic la Berlin (1876-1900), de Justitie (1900-1901,1912) de Externe (1911-1912, 1912-1914), iar ca prim-ministru (1912, 1913) prezideaza Congresul de Pace de la Bucuresti (1913), in urma razboaielor balcanice. Intre 1884 si 1909 este profesor la Universitatea din Bucuresti, rector al acestei institutii (intre 1892 si 1897). Pana in 1914 a fost presedintele Partidului Conservator. In critica literara a sustinut principiul autonomiei estetice si, prin teoria “formelor fara fond”, a denuntat transplantarea formala a unor institutii si reforme inadecvate situatiilor prin care trecea Romania la sfarsitul secolului al XIX-lea. A introdus criteriul estetic in judecarea valorilor poetice (O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867), a studiat unele probleme de lingvistica (Despre scrierea limbii romane), a contribuit la afirmarea unor reprezentanti ilustri ai literaturii autohtone, precum Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici (Critice, 3 vol.). Logician (Logica), orator (Discursuri parlamentare) si memorialist (Insemnari zilnice) de exceptie, a fost numit membru al Societatii Literare Romane (viitoarea Academie Romana) inca din 1867, fiind vicepresedintele acesteia (1880) si presedintele sectiunii literare (1889). Initiat, asemenea majoritatii junimistilor, in Loja ieseana “Steaua Romaniei”, la 26 noiembrie 1866 (loja, al carei Venerabil era George Sutu, fusese constituita la 18 august acelasi an). Dupa cateva luni, la 11 februarie 1887, primeste gradele de Companion si Maestru, tot in aceasta loja.
 
WOLFGANG-AMEDEUS-MOZARTWOLFGANG AMEDEUS MOZART (1756-1791), compozitor austriac. Autor al peste 600 de lucrari muzicale. Tatal sau, Leopold Mozart, muzician si compozitor de talent, ii da o educatie muzicala aleasa din frageda pruncie, astfel ca micul Amadeus concerteaza in fata principilor europeni de la 6 ani (Minchen si Viena), 7 ani (Mannheim, Paris), 8 ani (Londra), 13-14 ani (Milano, Florenta, Roma). In 1782 s-a casatorit cu Constance Weber, marea dragoste a tineretii sale. Activitatea muzicala intensa, munca laborioasa, intrigile vremii i-au distrus, se pare, sanatatea, astfel ca moare la 35 de ani. Initiat la 14 decembrie 1784 in Loja “Binefacerea” din Orientul de Viena, care a fuzionat mai tarziu cu Loja “Noua Speranta Incoronata”. Dupa 3 luni de prezenta masonica, isi invita tatal sa viziteze loja din care facea parte. Mozart fiul a participat ulterior ca frate la primirea in Masonerie a lui Leopold Mozart, tatal sau, sef al orchestrei Curtii regale si autorul celebrei Simfonii a jucariilor. Initierea in Francmasonerie a lui Haydn se datoreaza tot lui Mozart. Influentat de activitatea lojior, a compus o prima lucrarea muzicala masonica inca din 1772, cand nu avea decat 16 ani. Vizita cu regularitate Loja “Adevarata Armonie” al carui Mare Maestru era Ignatz von Born, consilier apropiat al imparatului Iosif al II-lea, cel care l-a inspirat pe Sarastro din Flautul fermecat, opera scrisa dupa ritualul masonic in 1791 si constituind “raspunsul”sau la interzicerea Masoneriei austriece in acelasi an de catre imparatul Leopold al II-lea. A mai scris muzica funerara, cantate si lieduri de inspiratie masonica. Dupa trecerera sa in Orientul Etern, toate lucrarile cu caracter masonic pe care le-a scris au fost editate intr-un volum. Evelyne Hurard, cea care face o laborioasa prezentare in Dictionarul Francmasoneriei, arata: “Mozart ne demonstreaza ca a dat vietii sale o unitate si a gasit o fericita sinteza intre ideile sale sociale de libertate, egalitate si convingerile sale spirituale de fraternitate si dragoste”. Christian Jacq are urmatoarele opinii despre activitatea masonica a lui Mozart: “Pe cand initierea lui Voltaire era o ultima butada, cea a lui Mozart era semnul unui angajament spiritual profund, ale carui urme sunt usor de decelat in opera marelui compozitor. Fara a mai vorbi despre concerte, sonate, simfonii, in care acest barbat inca foarte tanar manifesta o exceptionala profunzime a gandirii, se constata influenta simbolicii masonice in Cantatele masonice si in cantecele destinate lojilor; aceste lucrari putin cunoscute sunt admirabile si ating un nivel comparabil marii opere masonice Flautul fermecat, inspirat in mare masura de von Born, unul dintre Venerabilii cei mai eruditi ai epocii lui”. A. Nataf il considera “cel mai mare si cel mai celebru muzician francmason, dedicand uneori chiar capodoperele sale Francmasoneriei (…), iar opera sa geniala Flautul fermecat n-ar fi vazut lumina zilei daca libretistul si fratele mason Emmanuel Schikanader nu i-ar fi comandat-o unui Mozart pe atunci uitat de noroc (…). Nu Masoneria a fost cea care l-a creat pe Mozart. Dimpotriva, fara Mozart, Masoneria ar fi pierdut ceva din fiinta sa. I-a dat artistului tema ce i-a cristalizat inspiratia”.
ISAAC-NEWTONISAAC NEWTON (1642-1727), matematician, fizician si astronom englez, prieten al pastorului Desaguliers. Membru si presedinte al “Societatii Regale Britanice de Stiinte”, unde a fost coleg cu Elias Ashmole. In lucrarea sa cea mai importanta, “Principiile matematice ale filozofiei naturale”, publicata in 1687, a pus bazele mecanicii clasice, formuland legea atractiei (gravitatiei) universale. Adept al metodei inductive, este autorul celebrei butade “Ipotesis non fingo” (Eu nu fac ipoteze). A fundamentat mecanica clasica, enuntand cele trei principii ale dinamicii, a adus contributii importante in optica (in studiul fenomenelor de dispersie si interferenta), a inventat telescopul (1668) si a emis teoria corpusculara a luminii; in matematica a pus bazele calculului infinitezimal, concomitent cu Leibniz, si a dat formula binomului care-i poarta numele. Dupa ce la 25 de ani (in 1667) a descoperit legea gravitatiei, a inteles ca universul fizic este guvernat de legi mecanice si ca acestea emanau de la Marele Arhitect al Universului, creatorul lumii, Dumnezeu. Conceptia sa a fost adoptata ulterior de masonii englezi. Cavaler Rosicrucian.
MIHAIL-SADOVEANUMIHAIL SADOVEANU (1880-1961), scriitor si om politic. Intre 1900 si 1919 a fost director al Teatrului National din Iasi. La 24 de ani era copist la Casa Scoalelor, iar la 27 de ani, subsef de birou la Directia artelor din Ministerul Instructiunii si Cultelor, inspector al cercurilor culturale. In 1908 a devenit vicepresedinte al Societatii Scriitorilor Romani, iar apoi presedinte al acesteia. Membru corespondent (1916) si membru titular (1921) al Academiei Romane. Premiul National (1924). Redactor la Samanatorul, Cumpana, Insemnari literare, Insemnari iesene, unul dintre principalii colaboratori ai Vietii romanesti, director al Adevarului si al Diminetii. Opera sa literara cuprinde povestiri si romane istorice (Neamul Soimarestilor, Fratii Jderi, Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda, Creanga de aur, Nicoara Potcoava), proza de investigatie sociala (Bordeenii, O istorie de demult, Venea o moara pe Siret, Baltagul, Hanul Ancutei), naratiuni si descrieri (Tara de dincolo de negura, Noptile de Sanziene, Valea Frumoasei, Nada Florilor, Locul unde nu s-a intamplat nimic) etc. A mai scris studii, povestiri si romane inspirate de apartenenta sa la Ordinul Masonic si de credinta intr-o lume mai buna (Lumina vine de la Rasarit – conferinta tinuta in 1945; Lupta pentru pace. Al doilea Congres Mondial al partizanilor pacii la Varsovia – conferinta tinuta la 19 decembrie 1950 in sala Ateneului Roman; romanul Mitrea Cocor). In perioada interbelica a fost membru al Partidului Agrar, deputat (1926), senator si presedinte al Senatului (1931), iar dupa al doilea razboi mondial, in virtutea ideilor sale, trece de partea comunistilor, fiind membru al Prezidiului Adunarii Deputatilor (1947), vicepresedinte al Prezidiului Adunarii Deputatilor (1948-1961), conducatorul delegatiei Romaniei la Congresul Mondial al Pacii de la Paris (1949), membru in Consiliul Mondial al Pacii. Nu se cunosc locul si data initierii sale. Intre 1927 si 1930 a fost Venerabilul Lojii iesene “Dimitrie Cantemir”, iar din 1932 al Lojii “Moldova”, din acelasi oras. Intre 1930 si 1935 a indeplinit si urmatoarele demnitati masonice: Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Nationale din Romania (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR si Mare Maestru al Francmasoneriei Romane Unite. Fratele sau, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason.
NICOLAE-TITULESCUNICOLAE TITULESCU (1882-1941), om politic si diplomat de talie internationala. Numit si “Cavalerul Pacii mondiale”. Dupa obtinerea licentei in drept la Pris, revine in tara ca avocat in Baroul de Ilfov. Profesor universitar de drept civil la Iasi (1905) si Bucuresti (1909), deputat (1912), delegat la Conferinta de Pace de la Trianon (1920), unde a avut un rol deosebit in recunoasterea granitelor Romaniei Mari. Ministru de Finante (1917-1918 si 1920-1921), ministru plenipotentiar la Londra (1921), de doua ori ministru de Externe (1927-1928 si 1932-1936), delegat permanent (1920-1936) al Romaniei la Liga Natiunilor, fiind singurul diplomat ales de doua ori ca presedinte al acestei organizatii (1930 si 1931). Membru de onoare (1930) si membru titular (1935) al Academiei Romane. Presedinte al Academiei Diplomatice Internationale. A fost unul dintre cei mai straluciti oratori si creatori de politica internationala pentru promovarea si mentinerea pacii. Indepartat din guvern (august 1936), a emigrat in Franta. A simpatizat cu adeptii Republicii Spaniole in timpul razboiului civil din aceasta tara (1936-1939). Nu se cunosc locul si data initierii sale, efectuata probabil cand se afla la studii in Franta.
MARK-TWAINMARK TWAIN (pseudonimul lui Samuel Langhorne Clemens) (1835-1910), romancier si umorist american, cel care a pus bazele literaturii moderne in S.U.A. Autor cu remarcabila viziune realista, imbinand perspectiva umoristica si satira sociala cu vadit simt al observatiei exacte. A creat romane cu elemente autobiografice (Aventurile lui Tom Sawyer, Aventurile lui Huckleberry Finn s.a.) sau de evocare a trecutului cu aluzii in actualitate (Print si cersetor, Un yankeu la curtea regelui Arthur s.a.).Initiat in 1861 in Loja “Steaua polara nr.71” din Orientul de Saint Louis, unde i-au fost acordate primele trei grade.
ALEXANDRU-VAIDA-VOEVODALEXANDRU VAIDA VOEVOD (1872-1950), medic si om politic. In timpul studiilor de medicina efectuate la Viena, saluta delegatia romana care a adus aici Memorandumul (1892) si participa la organizarea unui congres care critica stapanirea maghiara in Transilvania si al partidului National-Taranesc, reprezentant al romanilor din Transilvania in Parlamentul de la Budapesta, citeste, in 1918, in acest Parlament Declaratia de valorificare a dreptului de autodeterminare al Natiunii Romane. A fost ales de Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia (1 Decembrie 1918) membru in Consiliul Dirigent al Transilvaniei (1918-1920) si membru al delegatiei care a prezentat, regelui Ferdinand I, Actul Unirii. Dan Amedeu Lazarescu ii prezinta astfel activitatea: “Intre decembrie 1919 si martie 1920 s-a aflat in fruntea Guvernului Romaniei, calitate in care, dupa intoarcerea lui Ionel Bratianu, a condus delagatia tarii noastre la Conferinta de Pace de la Paris. A fost ministru de Interne in guvernele formate de Partidul National -Taranesc (10 noiembrie 1928 – 6 iunie 1930 si 13 iunie – 9 octombrie 1930) si apoi din nou prim-ministru (6 iunie – a august 1932 si 4 ianuarie – 13 noiembrie 1933). In martie 1845 a fost arestat, iar apoi detinut cu domiciliul fortat pana la sfarsitul vietii”. Dupa Dan Amedeu Lazarescu, Vaida-Voevod a solicitat primirea in Loja intelectuala “Ernest Renan” in primele luni ale anului 1919. “Dupa ce Bratianu a semnat in numele Romaniei, la 28 iunie 1919, Tratatul de Pace cu Germania, in Galeria oglinzilor din castelul de la Versailles, el a parasit Parisul si a revenit in tara…” In acest context, Vaida-Voevod a fost audiat la 7 iulie 1919, in vederea initierii care a avut loc abia la 4 august, fiind primit ucenic in loja solicitata. La 20 septembrie 1919 a participat, la Paris, ca invitat special, la sedinta de inchidere a Conventului anual al Marelui Orient de Franta. “In calitatea lui, recunoscuta, de membru al Marelui Orient, Vaida a avut prilejul sa trateze cu Clemenceau si cu George Lloyd, ei insisi membri ai societatii secrete, in cu totul alte conditii decat Ionel Bratianu… Pe buna dreptate, V.V. Tilea aprecia in lucrarea sa Actiunea diplomatica a Romaniei, publicata in 1925, ca Alexandru Vaida-Voevod a stiut sa construiasca pretentiilor noastre o baza armonizata cu interesele Aliatilor, izbutind sa castige Romaniei, in scurt timp, locul si rolul cel mai important intre toate statele Europei Centrale si Orientale”. Dupa Horia Nestorescu-Balcesti, la 21 iunie 1923, Vaida-Voevod a fost ales Membru Emerit al Suveranului Sanctuar al Romaniei (deci primise deja gradul 33), iar in 1928 a fost ales Mare Orator Adjunct.
VOLTAIREVOLTAIRE (pseudonimul anagrama al lui Francios-Marie Arouet) (1694-1778), ganditor si scriitor iluminist francez. A criticat conceptia providentiala propunand in schimb ideea dezvoltarii progresive a societatii. A negat fanatismul, prejudecatile, privilegiile, intoleranta si abuzurile de orice fel, recomandand cercetarea naturii cu metode experimentale. Principalele sale opere filozofice au fost: Scrisori filozofice (1734), Tratat despre toleranta (1763), Dictionar filozofic (1764). Initiat ca ucenic la 7 aprilie 1778 (la 30 mai in acelasi an va trece in Orientul Etern), in prezenta a 250 frati, membri ai Lojii pariziene “Noua Surori”. Initierea s-a desfasurat pe muzica Flautului fermecat de Mozart, intr-o cladire inchiriata de Marele Orient de Franta, ce apartinuse inainte calugarilor iezuiti, cladire in care Voltaire fusese blestemat de acestia de mai multe ori. De altfel, sustine Christian Jacq, inca din 1764, Voltaire isi indreapta atacurile impotriva Bisericii si impotriva Francmasoneriei, care nu I se par fundamental diferite (…). In al sau Dictionnaire philosophique, ei ii trateaza cu dispret pe “sarmanii francmasoni”, hatri amabili care nu pot propune nici o filozofie serioasa. “Tot ceea ce vad este ca arunca semintele unei revolutii care va sosi inevitabil”, proroceste scriitorul intr-o scrisoare catre marchizul de Chauvelin.
GEORGE-WASHINGTONGEORGE WASHINGTON (1732-1799), general si om politic american. Primul presedinte al S.U.A. (1789-1797). In 1774 a fost delegat la primul Congres continental, in anul urmator. A indeplinit apoi functiile de comandant al armatei continentale (1775), comandant al armatei americane in timpul razboiului pentru Independenta (1776), membru si presedinte al Conventiei constitutionale federale, Philadelphia (1787); a refuzat al treilea mandat de presedinte al S.U.A. (3 martie 1797). Intre 4 noiembrie 1752 si 4 august 1753 a primit primele trei grade masonice in “The lodge of Fredericks” (actualmente, nr.4 din Virginia). Marea Loja a Pennsylvaniei ii acorda titlul de Mare Maestru la 20 decembrie 1779, iar dupa numai 7 zile va fi ales Mare Maestru al Marii Loji Nationale. La 28 aprilie 1788 devine Mare Maestru si Venerabil al Lojii nr.39 din Alexandria, Virginia, iar la 6 martie 1789, membru onorific al Lojii “Olanda” (azi nr.8) din New York. Juramantul de presedinte al Statelor Unite ale Americii – primul stat faurit de masoni in Istorie – l-a depus tinand mana pe Biblia Lojii “Sf. Ioan nr.1” din orasul care mai tarziu, avea sa-i poarte numele. In ziua de 18 septembrie 1793, in calitate de presedinte al S.U.A. si Mare Maestru al Marii Loji Nationale pune piatra de temelie la constructia Capitoliului National din orasul care-i poarta azi numele, in Districtul Columbia. Piatra de fundament a Capitoliului a pus-o dupa ritualul masonic, mistria folosita cu acest prilej fiind reutilizata in 1923, cand s-a pus piatra de temelie la Memorialul care-i poarta numele.

CONSTANTIN-ARGETOIANUCONSTANTIN ARGETOIANUDupa anul 1948, multi dintre masonii romani, care au ocupat diferite functii politice in perioada interbelica, au fost fost trimisi in puscariile comuniste, unde multi dintre ei au si murit. Unul dintre acestia a fost si Constantin Argentoianu (1871-1955). Intre anii 1918 si 1928 el a fost, rand pe rand, ministru de Justitie, Finante, Interne, Agricultura, Industrie si Comert si pentru scurt timp chiar prim-ministru. In acea perioada a detinut si rangul de Mare Maestru si Mare Patron al Ordinului Masonic Roman. Cu toate acestea, Petre Tutea a relatat ca, intrebat fiind daca este mason, Argetioanu ar fi raspuns: “Fugi, ba, de aici.

Am fost, e un fleac”.

ALEXANDRU-PALEOLOGUALEXANDRU PALEOLOGUNascut in anul 1919, scriitorul si eseistul Alexandru Paleologu a fost ales, in anul 1990, Mare Maestru al Marii Loje Nationale din Romania, cu sediul in exil la Paris. In acelasi an a fost ambasador la Paris al Romaniei post-comuniste. Licentiat in drept in anul 1941, Paleologu a fost consilier al Comisiei romane pentru aplicarea Armistitiului (in 1944) si atasat de legatie in Franta (1946-1947). Distins om de cultura, el a colaborat la revistele “Gandirea”, “Universul literar” si “Duminica”. La fel ca multi alti masoni romani, dupa 1948, si Alexandru Paleologu si-a petrecut cativa ani de viata in cumplitele puscarii comuniste.